Fără reglementarea mărimii familiei lor, multe cupluri ar sfârși prin a avea mai mulți copii decât pot suporta rezonabil din punct de vedere financiar. Ca răspuns la acest argument unii vor spune că trebuie doar să avem credință în Dumnezeu, care va purta de grijă pentru fondurile necesare. Apropo, nu folosim argumentul „Dumnezeu va purta de grijă” pentru a justifica și investițiile din alte domenii ale vieții. Nu vom considera că este înțelept, spre exemplu, să oferim dublul venitului nostru anual către organizațiile misionare, cu credința că Dumnezeu ne va purta de grijă pentru restul fondurilor necesare. Dumnezeu așteaptă ca noi să facem decizii înțelepte, conforme cu ceea ce el ne-a dat, și nu să facem presupuneri cu privire la ceea ce El ne va oferi, din eter.

Considerațiile financiare rezonabile sunt un factor relevant:

Dacă nu poartă cineva grijă de ai lui, şi mai ales de cei din casa lui, s-a lepădat de credinţă, şi este mai rău decât un necredincios” (1 Timotei 5:8).

Sursa: desiringGod, (traducere şi adaptare după John Piper)

 

Reclame

VIDEO: Perspectiva pastorului Tim Conway despre controlul naşterilor.

Nu ar trebui să îl lăsăm pe Dumnezeu să determine mărimea familiei noastre?

Unii oamenii spun că, dacă vrei cu adevărat să te „încrezi în Dumnezeu” în a determina mărimea familiei tale, atunci nu ar trebui să folosești controlul nașterilor. Aceștia asumă că dacă „lași lucrurile să se întâmple natural” atunci Dumnezeu va fi mai mult la lucru decât dacă urmărești reglementarea lucrurilor și să fii un administrator a ceea ce se întâmplă. Cu siguranță, însă, raționamentul lor este unul greșit! Dumnezeu este la fel de mult în control atunci când folosești controlul sarcinilor ca și atunci când nu o faci acest lucru. Mâinile Celui Atotputernic nu sunt legate de controlul sarcinilor! Un cuplu va avea copii precis la momentul în care Dumnezeu dorește, indiferent că ei folosesc controlul nașterilor sau nu. În egală măsură, totuși, Dumnezeu este în ultimă instanță în control atunci când vine vorba de mărimea unei familii.

Citeşte restul articolului…

Este foarte important să acceptăm cu bucurie realitatea că „copiii sunt un dar de la Dumnezeu”. Doar că unii oameni merg mai departe cu raţionamentul, afirmând că, din moment ce copiii sunt un dar de la Domnul, este greşit să facem paşi în direcţia reglementării şi planificării timpului când vom îi vom avea sau a numărului de copii pe care îi facem.

În răspuns, putem observa faptul că Biblia ne spune, de asemenea, că soţia este un dar de la Dumnezeu (Proberbe 18:22), fără ca aceasta să însemne că este greşit ca omul să fie singur (1 Corinteni 7:8). Faptul că ceva este un dar de la Dumnezeu nu înseamnă că este greşit a fi un bun administrator al momentului în care îl vei dobândi. Este greşit să presupunem că dacă „A” este bun şi este un dar de la Dumnezeu, atunci trebuie să încercăm să obţinem câţi mai mulţi de „A” posibil. Dumnezeu a făcut lumea aceasta în modalitatea în care trebuia făcută şi nu ni se cere să facem totul cu maximă măsură. Din motive ce ţin de de viaţa spirituală, poate fi înţelept uneori să nu te căsătoreşti. La fel, din aceleaşi motive, poate fi înţelept să reglementezi mărimea unei familii şi să decizi când este mai bine ca ea să fie lărgită. Aşa cum Wayne Grudem spunea, „este bine să acordăm o mai mică atenţie unor activităţi bune pentru a ne putea focaliza pe alte activităţi bune”.

…Citeşte mai departe

Cum ar trebui să se raporteze cuplul ce se pregăteşte de căsătorie la păcatele sexuale din trecut?

(traducere şi adaptare după John Piper)

Mai întâi de toate, ar trebui să existe o deschidere totală şi o sinceritate deplină cu privire la ceea ce ai făcut. Acum, asta o să fie destul de greu, iar unii oameni vor spune „Ar fi cel mai bine dacă ea (sau el) nu ar afla.”  Doar că eu nu cred asta. Nu o cred…

Eu şi soţia mea, Noël , nu am făcut sex cu nimeni înainte de căsătorie. Nici unul cu celălalt, dar nici cu o altă persoană, exceptând situaţia în care ea nu îmi spune adevărul (dar ştiu că ea nu mă minte). Totuşi, ea a avut un prieten sau doi înainte şi îmi amintesc cât de inconfortabil m-am simţit gândindu-mă la asta şi  întrebându-mă „Ce or fi făcut? Au făcut ceva? S-au comportat nepotrivit?”.

Aşa că la un moment dat am întrebat-o: “L-ai sărutat vreodată?” (era vorba de o relaţie din liceu). Iar ea a răspus: „Da.” Totul în mine s-a cutremurat la ideea asta, înţelegeţi voi… Nu-i aşa că-i ciudat? Oamenii de astăzi se grăbesc atât de mult în a a-şi începe viaţa sexuală, încât un sărut probabil că nu mai înseamnă nimic pentru nimeni. Dar a însemnat mult pentru mine. Am vrut să întreb şi „Cum?”, dar nu am mers atât de departe.

…Citeşte mai departe

Noi și Voi. Ei și Ele. El și Ea. Tu și Eu. Bărbat și Femeie…

Suntem atât de diferit creați încât, uneori, lucrul acesta pare de neacceptat. Unii de pe Venus, alții de pe Marte, după cum ne învață unul dintre bestseller-urile autohtone. Nu o dată simțim că e prea mult, că totul a mers prea departe. Ni se pare că viața, pe cât părea de urâtă și de ternă  înainte de partenerul nostru, acum este imposibil de purtat împreună, în acest labirint al incompatibilităților.

Și totuși…

Am învățat un lucru, ceva ce Dumnezeu ne cere fiecăruia dintre noi. Am învățat secretul fericirii de cuplu. Nu este greu, nici complicat. Pare prea simplu ca să fie și adevărat.

Pentru că…

…Citeşte mai departe