Sunt unii care afirmă că ”planificarea familială naturală” este acceptabilă, dar că cea ”artificială” nu este. Dar, se pare că aceștia trec cu vederea peste un amănunt semnificativ: în ambele cazuri încercăm a reglementa momentul în care vom avea copii. Prin urmare, dacă cineva ar concluziona că este greșit a reglementa timingul și mărimea unei familii, atunci ar trebui și să concluzioneze că planificarea familială naturală este la fel de greșită ca și cea ”artificială”. Dar, dacă s-ar concluziona că este potrivit a administra timpul și mărimea familiei, de ce ar fi cea ”artificială” greșită iar cea naturală bună? Cu siguranță nu pentru că Dumnezeu ar avea mai multă ”libertate” de a trece peste planurile noastre cu planificare naturală!

Poate că unii au concluzionat că formele artificiale sunt greșite și pentru că ele permit mai mult ca relațiile sexuale să fie separate de procreere. Dar dacă este greșit a avea relații sexuale fără o posibilitate semnificativă de procreere, atunci ar fi de asemenea greșit a întreține relații sexuale în timpul sarcinii, sau după ce femeia a trecut de anii fertilității.

Nu există deci nici un motiv de a concluziona că planificarea familială naturală este potrivită dar că cea ”artificială” nu este.

Sursa: desiringGod, (traducere şi adaptare după John Piper)

Reclame