Sunt unii care afirmă că ”planificarea familială naturală” este acceptabilă, dar că cea ”artificială” nu este. Dar, se pare că aceștia trec cu vederea peste un amănunt semnificativ: în ambele cazuri încercăm a reglementa momentul în care vom avea copii. Prin urmare, dacă cineva ar concluziona că este greșit a reglementa timingul și mărimea unei familii, atunci ar trebui și să concluzioneze că planificarea familială naturală este la fel de greșită ca și cea ”artificială”. Dar, dacă s-ar concluziona că este potrivit a administra timpul și mărimea familiei, de ce ar fi cea ”artificială” greșită iar cea naturală bună? Cu siguranță nu pentru că Dumnezeu ar avea mai multă ”libertate” de a trece peste planurile noastre cu planificare naturală!

Poate că unii au concluzionat că formele artificiale sunt greșite și pentru că ele permit mai mult ca relațiile sexuale să fie separate de procreere. Dar dacă este greșit a avea relații sexuale fără o posibilitate semnificativă de procreere, atunci ar fi de asemenea greșit a întreține relații sexuale în timpul sarcinii, sau după ce femeia a trecut de anii fertilității.

Nu există deci nici un motiv de a concluziona că planificarea familială naturală este potrivită dar că cea ”artificială” nu este.

Sursa: desiringGod, (traducere şi adaptare după John Piper)

Reclame

Cum ar trebui să se raporteze cuplul ce se pregăteşte de căsătorie la păcatele sexuale din trecut?

(traducere şi adaptare după John Piper)

Mai întâi de toate, ar trebui să existe o deschidere totală şi o sinceritate deplină cu privire la ceea ce ai făcut. Acum, asta o să fie destul de greu, iar unii oameni vor spune „Ar fi cel mai bine dacă ea (sau el) nu ar afla.”  Doar că eu nu cred asta. Nu o cred…

Eu şi soţia mea, Noël , nu am făcut sex cu nimeni înainte de căsătorie. Nici unul cu celălalt, dar nici cu o altă persoană, exceptând situaţia în care ea nu îmi spune adevărul (dar ştiu că ea nu mă minte). Totuşi, ea a avut un prieten sau doi înainte şi îmi amintesc cât de inconfortabil m-am simţit gândindu-mă la asta şi  întrebându-mă „Ce or fi făcut? Au făcut ceva? S-au comportat nepotrivit?”.

Aşa că la un moment dat am întrebat-o: “L-ai sărutat vreodată?” (era vorba de o relaţie din liceu). Iar ea a răspus: „Da.” Totul în mine s-a cutremurat la ideea asta, înţelegeţi voi… Nu-i aşa că-i ciudat? Oamenii de astăzi se grăbesc atât de mult în a a-şi începe viaţa sexuală, încât un sărut probabil că nu mai înseamnă nimic pentru nimeni. Dar a însemnat mult pentru mine. Am vrut să întreb şi „Cum?”, dar nu am mers atât de departe.

…Citeşte mai departe